Acum ca mi-am propus sa fac o recenzie la un sistem stereo, mai mult sau mai putin ca sa sparg gheata pe forum cu privire la acest tip de abordari (review-uri/recenzii la echipamente si sisteme audio sau audio-video), imi dau seama ca mersul pe linia minimei rezistente ma impinge totusi sa incerc sa descriu unul dintre sistemele pe care le cunosc cel mai bine. Si ce sistem audio cunoaste omul mai bine decit unul pe care il asculta aproape zilnic de citva ani buni ...
Asa ca o sa incerc sa scriu citeva cuvinte despre un
Meridian Digital Music System in configuratia :
Meridian 507 CD Player conectat digital la o pereche de incinte active
Meridian DSP5000 96/24.
Disclaimer:
Prezentul articol reprezinta exclusiv parerea personala (si evident subiectiva) a autorului. Echipamentele descrise in continuare au fost scoase din fabricatie si din oferta producatorului in cursul anului 2006, fiind inlocuite de componente mai noi.Meridian Digital Music SystemTrei cutii.
Sunet stereo de calitate folosind numai trei cutii (dintre care doua boxe) si doua interconecturi.
Cum, numai atit ? E vorba de o combina, de un all-in-one ?
Si da, si nu. Dupa functionalitatea dorita, un astfel de sistem, oarecum minimalist din punct de vedere al numarului de componente si al conexiunilor, este conceput pentru a asigura redarea in conditii foarte bune a sunetului stereo provenit de pe media de tip CD, DVD sau DVD-A. Diferenta o face sursa - si aici, la vremea ei, seria 500 de la Meridian oferea mai multe optiuni, pornind de la transportul CD Meridian 500, trecind prin gama playerelor CD din serie (506, 508, 507, 588) si pina la DVD playerele 596 si 598 (acesta din urma capabil sa redea si DVD-Audio).
Ideea de baza este aceea de a conecta un transport (pentru CD, sau CD+DVD, sau CD+DVD A/V - in cazul de fata doar "simplu" CDDA stereo) care asigura output in domeniul digital (intre 44.1kHz/16bit si 96kHz/24bit) prin SPDIF (coax) sau interfata digitala proprietara (MHR = Meridian High Resolution - atunci cind exista) la o pereche de incinte active digitale pentru realizarea unui sistem simplu si compact, dar fara prea multe concesii din punct de vedere al arhitecturii componentelor.
Incinte active digitale ? 
Hmm ... o denumire care poate induce in eroare, hai sa precizam ca este vorba despre incinte active cu intrari digitale - care deci accepta semnal audio in domeniul digital (pina la maxim 96kHz/24bit), il proceseaza si il amplifica intern, fiind echivalente intr-un sistem stereo "clasic" cu un procesor audio DSP, un DAC, un preamplificator/controller, un amplificator de putere si o pereche de incinte "traditionale" pasive . Echivalente numai la prima vedere, diferentele sint ceva mai mari de indata ce incepem sa trecem de aparente. Oricum, este un aspect care trebuie avut in vedere atunci cind evaluam diverse solutii prin compararea preturilor. Am vazut editoriale care incearca sa aseze o pereche de DSP-uri Meridian pe o scara comparativa cu alte incinte clasice la acelasi pret ... ceea ce nu este tocmai corect daca nu tinem cont si de costul celorlalte componente necesare pentru a asigura o aceeasi functionalitate in cazul boxelor pasive.
Cele trei "cutii" din sistemul prezentat aici sint:
- Meridian 507 CD Player
- Meridian DSP5000 96/24 Digital Active Loudspeaker System (doua incinte)
Desi piesele, componentele si subansamblele folosite provin de la furnizori de pe tot globul in buna traditie a tranzitiei dintre milenii, proiectarea, asamblarea, tuningul si testarea individuala a echipamentelor descrise aici au fost facute in vechea fabrica Meridian si facilitatea Digital Gramophone and Wireless Ltd. din Cambridge UK (in 2004, Meridian a deschis o noua facilitate proprie de productie in Huntingdon, UK). Toate componentele poarta inscriptia Designed and Made in England.
Meridian 507 Compact Disc PlayerBoothroyd-Stuart Meridian (aka Meridian) si-a construit in ultimele trei decenii o reputatie solida ca si producator de CD playere, reputatie la care modelele din seria 500 au contribuit din plin. 507 este modelul entry level din a doua generatie (aparuta la sfirsit de mileniu) a seriei 500 (al carei vrif de gama este 588, succesorul excelentului 508.24), inlocuind modelul mai vechi 506. Aceasta a doua generatie marcheaza si trecerea de la unitati trasport CD-DA Philips la unitati CD-ROM/DVD-ROM multispeed din
familia DVS (DSL-6xx, DSL-7xx, etc.) selectionate riguros dupa precizia focalizarii pick-up-ului optic in raport cu layerul de date pentru CD redbook (un avantaj in ceea ce priveste nivelul erorilor la citirea CDDA, dar poate cauza ocazionale blocaje la accesarea layerului CD de pe discurile hibride multi-layer cum ar fi SACD Hybrid sau DualDisc, necesitind reincarcarea discului).
Meridian 507 este un player solid in ciuda aparentei de componenta de linie "mini", specifica seriei 500 (aparenta dureaza pina incerci sa il ridici, cele 6.5kg ale sale fiind surprinzatoare in raport cu dimensiunile - H88xW332xL321mm). Designul minimalist propus de Allen Boothroyd poate sa placa sau nu, dar placa superioara din sticla neagra da in mod cert o distinctie aparte tuturor modelelor seriei. Ce-i drept, sticla folosita la capac si fascia frontala au o anumita aversiune la ... amprente si alte urme, necesitind o oarecare intretinere pentru a isi pastra aspectul (lucru valabil si pentru materialele folosite la telecomanda de sistem MSR).
Comenzile frontale sint discrete, utilizatorul neavizat fiind usor tentat (la un prim contact) sa apese pe mastile separatoare dintre butoanele verticale longiline in loc sa foloseasca butoanele propriu-zise. Comenzile au functii alocate static. Display-ul este minimalist, un dot matrix verde deschis cu opt caractere, foarte lizibil in conditii de luminozitate medie-mare insa putin cam prea luminos pentru o ambianta intunecata si din pacate fara posibilitate de reglare (in schimb poate fi stins complet). Panoul frontal este completat de masca rabatabila a transportului si include in fascia de sticla neagra superioara, linga display, o fereastra pentru senzorul telcomenzii in infrarosu.
Panoul din spate este simplu si accesibil, dezvaluind doi conectori RCA (single ended) pentru iesirea analogica stereo, doua iesiri digitale SPDIF (coax RCA/phono si optic TOSLINK), o interfata seriala RS232 pentru accesul la programul monitor intern (care ne gratifica cu prompt in hyperterm
... ,
terminal command-line junkies, beware 
), update firmware si integrare in sisteme de automatizare si control centralizat (Crestron, AMX, etc.).
Conectica este completata de doi conectori DIN 5 pin dupa specificatia proprietara Meridian Comms - acestia ofera posibilitatea construirii unei retele daisy-chain de echipamente Meridian in care un controller unic (prestabilit sau autonegociat intre echipamentele din reteaua proprietara) interactioneaza cu o telecomanda sau un sistem de automatizare a locuintei si coordoneaza functiile tuturor celorlalte componente (in prezent, reteaua proprietara seriala Meridian Comms este implementata in doua variante : folosind conectori DIN sau BNC).
Functionalitatea panoului din spate este completata de sectiunea dedicata alimentarii, unde sub conectorul AC si comutatorul general ON/OFF se afla si un locas prevazut cu o siguranta fuzibila de rezerva.
507 se livreaza insotit de telecomanda multifunctionala Meridian MSR.
CD Playerul foloseste o unitate CD-ROM multi-speed cu ajutorul careia citeste asincron (read-ahead) informatia de pe CD, ceea ce ii permite sa execute mai multe citiri daca sint sesizate erori. In linii mari, 507 executa in timp real un algoritm de citire din aceeasi familie cu cel utilizat de programele de rip gen EAC. Transportul este de tip tray-loader si necesita putina atentie la incarcare, pozitia tavii la cursa maxim deschis lasind partial acoperit receptaculul destinat CD-ului. Pickup-ul foloseste trei fascicule laser pentru citire date si aliniere.
Atit iesirile analogice cit si cele digitale sint izolate ca timing de influenta mecanicii transportului prin trei memorii tampon - un dublu buffer imediat dupa decodificarea informatiei digitale de pe disc si ulterior cite un buffer dedicat pentru DAC-uri si respectiv iesirea digitala, Meridian afirmind ca acorda o deosebita atentie eliminarii jitter-ului prin folosirea acestui sistem de buffere multiple si a unor oscilatoare atent selectionate pentru re-clocking.
Departamentul de marketing de la Meridian a avut grija ca produsul sa fie identificat pe panoul forntal, imediat sub sigla Meridian si codul 507 prin descrierea "24-bit CD Player"
. Probabil ca se refera la faptul ca procesarea si transmisia interna a semnalului in domeniul digital este conceputa in jurul unei lungimi de 24 biti a cuvintului (esantionului), pina la conversia D/A executata de de DAC-uri dual-differential delta sigma 192kHz/24bit
capable si respectiv pina la output-ul digital SPDIF, care oricum suporta 24bit samples
*.
Conform afirmatiilor producatorului, grija pentru obtinerea unui sunet de calitate se manifesta printre altele si prin detalii ca utilizarea a 4 surse separate si atent ecranate, selectia riguroasa a componentelor electronice si mecanice folosite si utilizarea unui etaj analogic de iesire (de nivel fix, rating 2V) in clasa A la "standarde audiofile". Din pacate, in aplicatia discutata aici, 507 este "retrogradat" pe post de transport, ceea ce reprezinta un exmplu perfect de risipa prin completa ignorare (si evident, nefolosire) a etajelor de conversie si output analogic ...
... povestea trista a tuturor CD-playerelor
full-featured si bine facute trecute pe aceasta "pozitie".
* E bine sa precizam ca SPDIF (sau S/PDIF = Sony/Philips Digital Interface Format - un fel de varianta consumer a interfetei profesionale AES/EBU pentru audio digital) transmite oricum 24 de biti pe esantion(de fapt 4 auxiliari plus 20 de date, dar SPDIF - spre deosebire de AES/EBU - nu specifica si nu impune modul de utilizare al celor 4 biti auxiliari, ceea ce insemna ca de facto se poate considera ca se transmit tot timpul 24 biti de date per esantion chiar daca cei neutilizati sint setati pe 0). Pentru transmisia esantioanelor pe 16biti corespunzatoare formatului CDDA, se folosesc tot cei 24 de biti - 4 auxiliari setati la 0, cei 4 MSb din sample value setati la 0 si 16 LSb din sample value semnificativi - iar in stream-ul originat de sursa se seteaza un flag care precizeaza lungimea semnificativa a esantionului (16bit). TOSLINK = TOShiba LINK este o varianta de implementare optica a SPDIF. Mai multe informatii aici
Interiorul expus :
Meridian DSP5000 96/24 Digital Active Loudspeaker SystemCea de a treia generatie a modelului DSP5000 (usor de identificat dupa numerele de serie care incep cu cifra 3) soseste din fabrica intr-o arhitectura integral pe 24 biti, cu procesare interna DSP si suport pentru semnal de intrare audio digital pina la 96/24 2ch prin S/PDIF. A fost ultima evolutie a acestui model care a avut o viata considerabila (aproape 9 ani pe piata) marcata de doua upgrade-uri majore si inca vreo citeva minore pe care posesorii versiunilor mai timpurii au avut optiunea de a le face, putindu-si actualiza sistemul pina la nivelul ultimei generatii, inclusiv.
A propos de 96/24, desi este putin off-topic, as vrea sa remarc aici prestatia absolut excelenta a incintelor Meridian DSP5000 atacate stereo PCM (digital) la 96/24 dintr-un player DVD-A decent si cu un DVD Audio bine realizat. Probabil ca acest aspect merita un topic separat.
DSP5000 este o incinta floorstander mica, daca vreti - o evolutie a unei boxe compacte sau bookshelf mare, upgradata la un cabinet mai generos - W210xH900xL297mm - care in ciuda aparentelor are un litraj intern dedicat solutiei acustice bass-reflex back ported mai mic decit s-ar putea crede. Asta pentru ca in cabinetul incintei partea de jos si o buna parte a panoului din spate sint destinate sursei de alimentare agrementata cu un transformator toroidal capabil sa sustina "cererea interna" de curent, montarii electronicii de comanda si procesare si a modulelor de amplificare. Nu e chiar inghesuiala, dar nici spatiu excedentar - pe ansamblu o buna justificare a celor ~32kg pe incinta. Construcita este suficient de rigida, cu panouri din MDF furniruit, cele laterale si frontal non-amovibile, intr-o structura prevazuta cu ranforsari si material absorbant fonic la interior.
Panoul forntal este impartit in trei sectiuni pe verticala, sus un display, jos o masca fixa, iar la mijloc panoul de fixare al traductorilor - doua difuzoare long-throw de cite 160mm cu con si calota de polipropilena pe suspensie de cauciuc plus un tweeter de 25mm cu dom de aluminiu si horn scurt montat in cavitate separata. Driverele sint supradimensionate avind diametrul mai mare decit difuzoarele pe care le piloteaza. Prinderea frontala a difuzoarelor se face pe flanse cu stringere reglabila. Tweeter-ul este protejat de o grila metalica (a propos de discutiile de
aici. Sectiunea superioara a panoului forntal gazduieste display-ul, echipat cu traditionalul afisaj verde dot-matrix cu 8 caractere, patru indicatori de stare (care indica status-ul de master, detectarea unui semnal upsampled - 88.2 sau 96kHz - pe input, detectie overload/clipping, status de eroare) si fereastra senzorului pentru telecomanda in infrarosu. Panoul frontal poate fi acoperit cu o masca protectoare aproape perfect transparenta acustic care, datorita formei semirotunde concave a marginii superioare a adus modelelor din seriile noi porecla de "smilie".
Panoul din spate al incintei este impartit in doua sectiuni amovibile independent - cea de jos corespunzind compartimetului de alimentare (sursa / traf) iar cea superioara servind drept baza celorlalte componente electronice ale ansamblului. Sectiunea inferioara adaposteste comutatorul On/Off, conectorul AC si traditionalul locas prevazut cu o siguranta fuzibila de rezerva. Sectiunea superioara ofera intr-o prezentare aerisita conectica de "curenti slabi" - doua intrari si o iesire digitale SPDIF (coax - phono/RCA), doi conectori DB9 - unul pentru interfata RS232 destinata controlului sistemului (similar cu ceea ce am precizat la 507, o lista a comenzilor acceptate de sistem prin RS232 poate fi accesata prin link-ul furnizat in Caseta Tehnica din finalul acestui review) si altul pentru extinderi viitoare (Meridian a implementat intre timp o varianta a protocolului MHR pe intefata DB9, disponibilitatea implica un update de firmware) si doi conectori DIN 5pin Meridian Comms cu functionalitatea descrisa anterior.
DSP5000 vin echipate fiecare cu cite 4 spike-uri reglabile care pot fi asezate pe propriul manson protector din cauciuc dur - printre altele si pentru a nu marca definitiv si irevocabil sarmana podea menita sa le gazduiasca.
Ca arhitectura interna, o incinta DSP de la Meridian este intotdeauna o bijuterie de ingeniozitate dar si rezultatul unei viziuni clare si consecvente privind calea semnalului sonor, mentinut in domeniul digital pina in ultimul moment posibil. Cred ca - pentru cei pasionati de aceste aspecte - este interesant de citit
acest articol si eventual de accesat seria de 4 documentare prezentata
aici (in cel de-al 3-lea documentar, prima parte a unui scurt interviu, Bob Stuart vorbeste despre incintele DSP - o descriere facuta de unul dintre artizanii principali ai proiectului si implementarii).
Unitatea centrala a incintei DSP5000 controleaza un sistem intern pe care il putem descrie in paralel cu paradigma multiamplificarii verticale pe care am discutat-o pe forum
aici si raportat la o alta discutie de pe forum cu privire la incintele active purtata
aici. Descrierea integrala si detaliile exacte ale implementarii nu sint documentate, Meridian fiind zgircit cu precizarile cind vine vorba de detalii - asa ca ne vom rezuma la ceea ce poate fi pus cap la cap din informatia existenta "la vedere".
Fiecare incinta dispune de doua intrari digitale SPDIF (input bufferat FIFO pentru o cit mai mare acuratete in domeniul timp cu o gama larga de surse) care suporta rate de sampling (2ch, 24 bit) intre 32kHz si 192kHz, cu FIFO lock la 44.1, 48, 88.2 si 96kHz in (se afirma ca upgrade-ul la 176.4 si 192 input lock implica numai un upgrade de firmware). Intr-un sistem stereo, una dintre incinte este desemnata prin configurare master si va accepta semnale de la doua surse prin cele doua intrari digitale ale sale, copiind semnalul intrarii active prin iesirea sa digitala catre o intrare a incintei slave.
Procesarea interna a semnalului digital aplicat pe intrerea SPDIF a unui DSP5000 cade in sarcina unui procesor specializat DSP, care in cazul dat este un
Freescale (Motorola)
DSP56303 la 100MHz. Procesorul DSP are in sarcina o serie de task-uri pentru care isi pune permanent la treaba "caii putere" (carora, in acest caz, oamenii rai le spun MIPS)
- descarcarea precisa in domeniul timp a buffer-ului FIFO de input pentru a reduce jitter-ul
- separarea benzii de frecventa (crossover digital) sub si peste frecventa de 2600Hz cu pastrarea coerentei de faza fata de semnalul de intrare*
- filtrarea si ajustarea benzii de frecventa (control de raspuns axial vertical - "tilt", ajustare raspuns inalte, joase)
- controlul volumului (segmentul digital al controlului hibrid de volum) cu precizie de 48biti si ajustarea balansului cu compensare de timp si la loudness constant
- egalizare electronica pentru conditii specifice de asezare (la perete, incastrat sau in colt, free-standing)
- protectie imptriva semnalelor tranzitorii de nivel ridicat si frecventa joasa
- detectie si predictie clipping si overflow in domeniul digital
DSP-ul alimenteaza cu esantioane pe 24biti semnificativi (dithering inclus, calculate la un upsampling 2x pentru input lock la 44.1 si 48kHz) bufferele de intrare a doua DAC-uri OSx128 24bit/ multi-bit delta-sigma (corespunzatoare celor doua benzi de frecventa separate de crossoverul digital). Output-ul DAC-ului dedicat benzii de inalte (2.6k-20k+) ataca un amplificator dedicat care controleaza direct driverul tweeter-ului pe toata gama sa de raspuns. Desi nu este exact documentat, putem deduce (sau mai degraba presupune din crimpeiele de formulari risipite pe net) ca output-ul DAC-ului dedicat benzii bass/mid pina in 2.6k este distribuit catre alte doua amplificatoare - direct catre un amplificator dedicat driverului mid/bass superior si printr-un crossover activ analogic bass/mid Linkwitz-Riley de ordinul 6 (low-pass la 400Hz) catre un alt amplificator dedicat pentru driverul inferior care in acest fel este "specializat" pe bass. Toate cele trei amplifcatoare interne ale unui DSP5000, fiecare dedicat unui anumit driver (pe care il controleaza de-a lungul intregii benzi proprii de frecvente) si furnizind fiecare 75W, functioneaza in clasa A si implementeaza o topologie de feedback care permite corectia erorilor la nivelul etajului de iesire.
Arhitectura, atit cit poate fi dedusa din informatia existenta pe net, ar putea fi descrisa prin diagrama de mai jos:
De ce a fost adoptata solutia cu un crossover analogic activ pentru separarea informatiei din registrul low (sub 400Hz) destinata driverului specializat in locul unei solutii integral in digital ? Probabil ca raspunsul cel mai pertinent sta in obtinerea unui compromis intre costuri si efectul scontat ...
***Proiecterea a avut in vedere un matching cit mai bun intre componentele folosite pentru realizarea unei coerente timbrale in tot spectrul de frecvente si obtinerea unei curbe de raspuns in frecventa cit mai plata
** fara a introduce distrorsiuni semnificative de faza
*.
Sa mai mentionez ca fapt divers ca DSP5000 est un sistem sensibil la "baia electromagnetica" in care se scalda permanent. Manualul te avertizeaza sa eviti amplasarea intr-un mediu saturat de Wi-Fi si alte gadgeturi specifice trendului "s-o facem fiindca se poate, ce daca merge mai prost ...". Iar eu pot sa confirm ca intre sistem si telefonul meu Nokia s-a dezvoltat o antipatie vadita, asa ca, orideciteori uit telefonul pe birou si ma suna cineva, protestul DSP-urilor este imediat si audibil
. Asa ca am renuntat sa mai aduc telefonul mobil in birou. Si, paranoic sau nu, daca e sa pun de-o auditie critica, imi place sa deconectez calculatoarele si chestiile wi-fi - poate e numai placebo, dar mie mi se pare ca e mai bine asa ...
* Comportamentul excelent in domeniul timp al sistemului DSP5000 poate fi observat in graficul atasat, reprezentind raspunsul la un semnal treapta de 5ms si bandwith 30kHz, masurat in aer la 1.27m de incinta in axa tweeterului. Avind in vedere corelatia dintre aceasta masuratoare si calitatea perceputa subiectiv a auditiei folosind DSP-uri 5000, ma gindesc ca poate vom reusi sa continuam discutia inceputa aici si ramasa deocamdata, cel putin, in suspensie ...
** Raspunsul in frecventa in banda de pina la 30kHz al sistemului DSP5000, masurat in aer la 1.27m de incinta in axa tweeterului, corectat cu caracteristica microfonului de masurare si mediat pe o fereastra orizontala de 30 de grade este redat in graficul atasat. Pe graficul raspunsului global sint suprapuse: raspunsul nearfield al wooferului pina in 300Hz, al portului reflex pina in 900Hz si suma lor complexa. 
Sursa:
Graficiele si masuratorile citate in aceasta nota de subsol au fost publicate de John Atkinson pentru Stereophile, ca supliment tehnic la un test efectuat de Kal Rubinson pe un sistem HT digital multicanal Meridian. In caseta tehnica de la finalul acestui review puteti accesa linkurile relevante.*** O explicatie plauzibila a consideratiilor avute in vedere la alegerea soultiei de crossover bass-mid a fost furnizata pe net de un inginer de la Meridian : "The purpose of the additional roll off in one woofer is to prevent lobing at higher mid-bass frequencies where the wavelengths will be shorter than the distance between the woofers. It could be done in the digital domain, but that would require additional DSP plus an additional DAC and an additional amplifier. At these frequencies, this added expense would not be justifiable based on audibility. The 1st order roll-off in the analog domain is a very elegant solution."Configurarea si utilizarea sistemuluiImi aduc aminte usor amuzat de momentul in care am scos (singur, ceea ce nu sfatuiesc pe nimeni) DSP-urile din ambalajul lor generos. S-au dovedit mult mai greu de manevrat decit pareau la prima vedere, datorita efectului combinat al greutatii si gabaritului. Doua persoane executa fluierind dezambalarea incintelor, montarea si reglarea spike-urilor si a mansoanelor protective, pozitionarea si orientarea initiala a "cutiutelor" impricinate. Pentru un singur om insa, poate fi incomod si chiar o sursa de nervi pe alocuri
. Dupa ce am incercat la vremea respectiva asezarea incintelor pe spike-urile furnizate de producator pe placi de granit de 50x50x3cm, pina la urma m-am decis prin teste la asezarea direct pe podea folosind mansoanele de cauciuc dur din cutia boxelor.
Meridian recomanda verificarea la montaj a stringerii flanselor de fixare pentru drivere (pentru care kit-ul incintelor prevede chiar o cheie inbus potrivita), precum si verificarea si ajustarea acestei stringeri periodic pe parcursul primelor citeva sute de ore de functionare.
Despachetarea lui 507 este o poveste simpla - il scoti din cutie, il bagi in priza, ii pui interconectul dorit, incarci un CD si apesi play.
Pentru interconectarea unui 507 cu DSP-uri 5000 trebuie citit manualul. De aici vom afla ca intr-un Meridian Digital Music System, una dintre incintele active digitale este desemnata master (si, evident exista si un factory default - front left, sau left intr-un sistem stereo), celelalte devenind slave. DSP-ul master va asigura si selectia intre cele doua intrari digitale fizice pe care le are.
In cazul sistemului discutat, 507 este conectat (digital audio si retea) la DSP5000 Left (master), mai precis SPDIF out (coax) din 507 se conecteaza la Digital Input 1 (D1 - coax) in DSP5000 master si Meridian Comms Out (DIN) din 507 las Meridian Comms In (DIN) din DSP5000 master folosind un cablu proprietar M5 de la Meridian, terminat la ambele capete cu doi conectori : unul phono (RCA) pentru SPDIF si unul DIN pentru Meridian Comms.
Cele doua DSP5000 se conecteaza la rindul lor intre ele folosind un cablu proprietar S5 de la Meridian (identic ca aspect si conectori cu M5, dar legaturile in mufele DIN sint facute altfel), mai precis Digital Out (coax) din master la Digital Input 1 (coax) din slave si Meridian Comms Out (DIN) din master la Meridan Comms In (DIN) din slave.
Daisy-chain-ul Meridian Comms poate continua si cu alte echipamente Meridian ( de exemplu eu mai folosesc un cablu M5 lung pentru conectarea sistemului prezentat la echipamente din alta camera, chestiune despre care pot sa spun ca s-a dovedit relativ neutilizata in practica ...
). Vorbind despre cabluri lungi, sa fac aici observatia ca e bine sa ai inca de la achizitie o idee clara despre lungimile maxime de cablu care iti sint necesare, nu de alta, dar modul de conectare a pinilor in cablurile M5 si S5 este nedocumentat si nu ( prea
) e ( usor ) de gasit pe net.
V-ati plictisit ? Eh, interconectarea e mult mai simpla decit pare cind citesti mai sus (de aia s-au inventat desenele - si gasiti unele explicite in manual). Cu setup-ul initial si multiplele configurari care se pot face pentru sistem (mai ales pentru DSP-uri), treaba nu mai e chiar asa de simpla si nu pot decit sa spun ca trebuie citit cu atentie manualul si tinut la indemina, de asemenea, configurarile (si modificarile de configuratie) trebuie facute cu mult calm, pentru ca de multe ori poti uita o procedura obscura de configurare si ai tendinta sa-ti smulgi parul din cap intrebindu-te "de ce nu merge" ...
Sa nuantez un pic : daca vrei sa configurezi un sistem simplu cum e al meu, problemele se rezolva destul de ok daca ai o abordare sistematica, esti dispus sa citesti mai intai tot manualul si abia dupa aceea sa treci la treaba si tii manualul la indemina (mai tineti minte ? Don't Panic ! Keep It Simple !). In general, daca intr-un astfel de sistem, chiar mai complicat, sint numai echipamente Meridian, lucrurile se rezolva pina la urma, mai mult sau mai putin cu contributia obscura a retelei Meridian Comms care face ce face (in general bine, cu foarte mici exceptii) dar nu da socoteala. Daca insa vrei sa conectezi la sistem o componenta de la alt producator (care, evident, nu are Meridian Comms ...
) problema variaza intre extaz si agonie. De exemplu, am conectat un DVD (A/V) Player Arcam la DSP-uri si, fara nici o configurare, in momentul in care am comutat pe intrarea folosita - bingo! - 96kHz PCM detected, sunet (mare) in dif-uri, tot tacimul. Alta data la rugamintea unui cunoscut am incercat sa conectez (prima incercare) o placa de sunet externa pe aceeasi intrare si ... mister. Adica 44.1kHz PCM indicat pe display, dar sunet nu prea
... Desigur, de vina sint eu, care am uitat una dintre cele n proceduri pe care trebuia sa le aplic ...
Ce reprosez procesului de configurare/reconfigurare la un astfel de sistem ?
- Sistemul este (evident) prietenos cu echipamente Meridian si destul de imprevizibil in relatia cu echipamente de alta provenienta conectate digital;
- Modurile de setup/configurare ale DSP-urilor sint inevitabil multe dar din pacate comenzile sint destul de neintuitive;
- Accesarea majoritaii modurilor de configurare presupune utilizarea simultana a telecomenzii (despre care o sa povestim mai incolo ca NU este destinata folosirii cu o singura mina) SI a butonului On/Off aflat pe spatele si la baza incintei (ceea ce este cel putin incomod).
Concluzia mea este ca odata stabilizat setup-ul si configuratia, experimentele cu terte componente se fac cind si daca ai dispozitia si
timpul necesar, si mai ales in masura in care esti
mare amator de tinkering ...
Configurarea DSP-urilor 5000 permite setari menite sa corecteze raspunsul in frecvente joase al incintelor in functie de locul unde sint amplasate (corectie aplicabila pe fiecare incinta in parte) permitind trei setari -
"free standing" (cca 0.5m sau mai mult fata de ziduri in spate si lateral),
"border" (cu spatele aproape de perete) si
"corner" (amplasare in colt sau incastrata in mobilier / alveola in perete). De asemenea, este implementat un control inedit, numit "tilt" care modifica raspunsul in frecventa al incintei in jurul unei frecvente fixe (documentata oficial ca fiind in jur de 1kHz, dar unele teste dau si varianta 2kHz
*), aplicind o atenuare/amplificare progresiva si in sensuri contrare pronind de la acest punct catre cele doua capete ale benzii de frecventa acoperite pina la valori maxime de ~+/-5dB la capat de banda. Efectul psihoacustic este oarecum similar cu inclinarea incintei spre spate sau in fata ( variatia axei acustice in plan vertical ). Aceste setari impreuna cu selectia fazei absolute, controlul de balans cu corectie de timp si loudness constant si controalele de ton
* fac ca DSP5000 sa fie o incinta flexibila in ceea ce priveste amplasarea in spatii acustice dificile (fie prin marimea redusa, fie prin forma ingrata, fie prin tipul si proprietatile materialelor, fie printr-o combinatie a acestor factori)
**. Sint tentat sa spun ca un astfel de sistem poate da eventual o solutie la
"problema bugetara a spatiului - Hi-Fi in camera de bloc" discutata pe forum.
Si acum ca am transpirat realizind setup-ul si configurarea initiala, cum stam cu utilizarea de zi cu zi a sistemului ?
Surpriza placuta este ca - odata setat - sistemul se foloseste cu o usurinta dezarmanta - mereu constat ca am de executat un minim posibil de apasari pe buton pentru a trece la auditie sau a face selectiile uzuale din timpul unei auditii - o replica perfecta la indemnul Aerosmith - "Just Push Play !"
Cheia convietuirii in armonie cu sistemul sta in atitudinea fata de telecomanda MSR furnizata de Meridian si intelegerea interactiunii dintre aceasta si componentele sistemului, mai ales cu controllerul de sistem.
Allen Boothroyd a conceput MSR pentru sistemele Meridian, o telecomanda programabila si cu mod de invatare care arata si se utilizeaza in mod diferit fata de obisnuitele cutiute longiline oferite de majoritatea producatorilor. Poti sa o imbratisezi intelegindu-i filozofia (si sa-i admiri sau nu designul modernist) sau poti adopta atitudinea de rejectie totala, nu prea exista cale de mijloc.
MSR nu este o telecomanda pentru oamenii grabiti, ea te indeamna sa intreprinzi orice actiune gindit, deliberat, cu participare. In primul rind trebuie spus ca tentativa de a utiliza telecomanda la modul uzual - cu o singura mina si anume aceea care o si sustine - este sortita unor esecuri amuzante pentru privitori si stresante pentru posesor ... MSR este conceputa pentru a fi utilizata cu doua maini sau asezata pe un suport plan aflat la indemina. Combinatiile de taste si asezarea acestora sint evident gindite pentru a obtine rezultatul dorit (mai ales in cazul actiunilor uzuale) printr-un minim de apasari de buton.
MSR poate comanda orice tip de echipament Meridian, fiind prevazuta cu comenzile uzuale specifice surselor, controllerelor, procesoarelor si amplificarilor, ca si cu taste asignabile si posibilitatea de a invata coduri noi. Modul de interactie preferat intre MSR si sistem este prin intermediul controllerului. In orice sistem Meridian, unul dintre echipamentele digitale (sursa, procesor, incinta DSP, controller) este desemnat controller de sistem prin asignarea statica a functiei la configurare sau prin autonegociere in cadrul retelei Meridian Comms.
Un controller de sistem Meridian accepta orice comanda transmisa de MSR, cautind apoi in retea componenta careia trebuie si poate sa ii transmita acea comanda. Intr-un sistem compact, controllerul are precedenta in interactiunea cu MSR fata de orice alte componente de sistem. Intr-un sistem multi-room, cind controllerul nu este accesibil, MSR poate comanda direct orice echipament aflat in raza sa, cu observatia ca acesta accepta direct comenzile specifice lui (transmitindu-le pe celelalte controllerului prin retea).
Dispersia semnalului IR MSR este foarte buna, nu este necesara o orientare precisa a telecomenzii in raport cu echipamentele.
Odata acceptata filozofia de design a acestei telecomenzi, curba de invatare este foarte rapida.
Cum spuneam anterior (si mai subliniez odata) interactiunea cu sistemul in utilizarea de zi cu zi este extrem de naturala si facila - un punct forte si o nota pozitiva pentru gindirea proiectantilor, un aspect care comenseaza din plin in timpul lungilor ore de auditii transpiratia investita in configurarea initiala.
O telecomanda si un mod de utilizare care vor fi repede indragite de oamenii care apreciaza mai mult auditia decit apasatul pe butoane.
* In caseta tehnica de la sfirsitul acestui review sint furnizate link-uri catre manualul de ultilizare DSP5000 si catre un articol semnat de Kalman Rubinson pentru Stereophile care include teste si masuratori facute de John Atkinson. Amindoua materialele contin (manualul pe ultimele pagini, iar articolul Stereophile in sectiunea de masuratori) diagrame privind efectele diverselor reglaje asupra raspunsului in frecventa al DSP5000.** Geometria si acustica dificile din spatiul destinat amplasarii au fost printre factorii determinanti atunci cind am ales solutia bazata pe DSP5000. Dupa un upgrade de player care a disponibilizat brusc modelul 507, avind in vedere atit faptul ca nu ma puteam indura sa ma despart de el (chit ca sosise the new kid in town) cit si timpul petrecut in bibioteca/birou - unde am considerat ca merit sa ascult (atit ca ambianta sonora cit si ca auditie critica) pe ceva mai bun decit se gasea acolo la vremea respectiva, am analizat citeva solutii care sa faca fata conditiilor acustice vitrege. Plecind de la 507, DSP5000 si posibilitatile lor de configurare au oferit solutia naturala.Bine, dar cum suna ?Pe scurt,
suna foarte bine - nu este nicidecum cel mai grozav sistem pe care l-am ascultat si nici nu este performerul absolut al vreunei anumite caracteristici, dar in mod cert este un sistem de care te apropii din ce in ce mai mult pe masura ce il folosesti, unul care iti spune repetat si placut povestile cintate de altii, inisinuindu-se discret si foarte muzical printre ingredientele care sustin placerea auditiei.
Pentru ca cititorul sa poata aprecia in cunostinta de cauza observatiile si parerile pe care le expun aici, trebuie sa precizez citeva cuvinte despre conditiile efective in care este pozitionat sistemul descris. Care conditii nu sint tocmai ideale, poate din contra. Camera are o forma asimetrica, cu un perete lateral sfert de pinza cilindrica si preponderent din sticla
(fara draperii, asta e o poveste lunga ...) si este mobilata conform functionalitatii dorite de birou si biblioteca. Practic, spatiul ramas la dispozitie pentru a organiza un mic coltisor destinat auditiei este mai mult sau mai putin echivalentul unui sfert de cilindru cu raza de ~3.5m. In aceste conditii, solutia de amplasare aleasa, vizibila in fotografiile atasate, presupune auditia in regim cvasi-nearfield cu o distanta intre incinte de ~1.5-1.6m si pozitia ascultatorului la mai putin de 2m in axa. Configuratia spatiului determina in mod natural o sesizabila "fuga" a sunetului spre stinga ascultatorului, precum si raspuns diferit in partea de jos a spectrului pentru fiecare dintre cele doua incinte, comportament care s-a cerut corectat din setup-ul DSP. Evident, sistemul prefera asezarea free-standing, cu o separatie ceva mai generoasa intre incinte si intre acestea si cele mai apropiate obstacole, dar compromisul realizat mi s-a parut foarte bun, o nota deosebita pentru flexibilitatea setup-ului si modul de implementare al corectiilor. Geometria si dimensiunile camerei pot fi descrise prin alaturarea unui paralelipiped cu baza ~2.3x~3.75m (pe latura de 3.75) cu un sfert de cilindru de raza ~3.75m. Inaltimea este de 2.9m. Camera este mai degraba reflectiva, cu o usa plasata asimetric, dar cu mobilier de biblioteca si birou care asigura o oarecare dispersie (neuniforma) a undelor sonore si o absorbtie minimala. O carpeta circulara (D~=1.5m) din lina, plasata intre boxe si pozitia de ascultare mai diminueza intrucitva refelxiile in plan vertical si efectul de decay+ecou. Daca pleznim scurt din palme, raspunsul acustic are un decay neneglijabil, dar fara prezenta unui ecou distinct.
Incercind sa trec si peste voalul de subiectivitate care inevitabil ecraneaza partial in momentul aprecierii unui sistem de care esti oarecum atasat, indraznesc in continuare sa astern impresiile mele despre prestatia lui muzicala, corelind analiza critica la momentul actual cu memoria primelor impresii.
Scriam la inceputul descrierii generale a incintelor DSP5000 ca sint "floorstandere mici", ceea ce ma face sa aduc o precizare necesara: mici ca si dimensiuni, nicidecum ca si sunet - cele doua jucarii britanice sint in masura sa faca ceva presiuni in camera daca este cazul. Cu un nivel normal al auditiei setat de mine astfel incit sa produca (desigur, in functie si de inregistrare) pina la 70-75dB in aer (C-weighted, slow, in axa, in pozitia ascultatorului) incintele umplu camera fara probleme, sugerind in mod clar faptul ca la o adica au resurse si pentru un spatiu de auditie mai generos (nu cred ca ar avea probleme majore in a "umple" un spatiu de auditie de 40+mp). Pentru o mai mare veridicitate a sunetului, mi se intimpla deseori sa urc cu volumul catre zona 80-90dB si chiar mai mult, fara ca incintele sa dea semne de stres.
Daca inregistrarea se bazeaza pe prestatia unor instrumente acustice cum ar fi chitara, pianul sau vioara ( da, da - si cvartetul de corzi
) sistemul este perfect capabil sa redea ceea ce mie imi place sa numesc
un sunet credibil - puternic, conturat, cu o buna corectitudine timbrala si la un nivel sonor similar cu cel produs de intstrumentele reale in conditii live.
Limitarea cresterii nivelului sonor vine mai degraba din interactiunea cu camera de auditie decit din posibilitatile sistemului.
Aici pot sa inserez o nota de avertizare cu privire la diversele inregistrari - datorita modului intern de procesare, incintele detecteaza rapid absenta headroom-ului, martorul de overflow avertizind preventiv asupra riscului eventual de clipping. O inregistrare corect facuta va permite (macar pantru a face un test) depasirea consistenta a cifrei de 100dB in conditiile de masurare precizate (indrazneala m-a purtat pina pe la 105, mai mult de curiozitate, oricum la peste 92-96dB, raspunsul camerei denatureaza deja in mod observabil sunetul). Daca e sa ne luam dupa sursele publicate, DSP5000 ar fi in stare sa "scoata" 108 sau 112dB la 1m. Ma rog, pentru cine e dispus sa le duca pina acolo.
Capacitatea de a "face presiuni" nu impiedica sistemul sa se comporte delicios la volume mai mici, ceea ce il recomanda in egala masura pentru auditia la ore tirzii din noapte, atunci cind restrictii "externe" infrineaza pasiunea pentru realism (sau, pur si simplu pentru decibeli ...).
De curiozitate, intr-un mod amatoricesc si utilizind ceea ce am avut la indemina, am incercat sa ridic o caracteristica de raspuns amplitudine-frecventa in aer la ~1m de incinte, pornind de la axa acustica forntala, apoi spre 45 grade, lateral si din nou in axa, dar in spate. Rezultatele sint viciate de multi factori, nu in ultimul rind de limitarile dB-metrului RadioShack in a acoperi o banda semnificativa. Totsi, ca observatii calitative, compensind valorile medii citite cu valorie de corectie pentru db-metru disponibile pe internet, curba de raspuns se modifica mult mai putin decit asteptarile, marcind o atenuare generala a nivelului cu doar un usor boost pentru mediile joase in lateral si o curba de raspuns mai atenuata dar foarte asemanatoare cu cea frontala masurata in spate, cu exceptia zonei de jos a spectrului care este ridicata de raspunsul portului reflex.
Primul lucru care m-a surprins la acest sistem este modul aproape corporal in care sunetul umple spatiul de auditie, o trasatura care il face pretabil in egala masura si pentru asigurarea unei ambiante sonore muzicale si pentru auditie critica. Senzatia de prezenta in incapere a vocii si instrumentelor acustice este pregnanta, putind fi descrisa ca fiind convingatoare.
Sistemul este capabil sa creeze o imagine sonora precisa si detasata de prezenta fizica si pozitia incintelor, oferind ascultatorului sansa de a localiza fara efort instrumentele si oportunitatea de a urmari dupa dorinta, muzica in ansamblu sau prestatia unui instrument anume cu egala usurinta (cel putin pentru urechea educata). Chiar daca dinamica in sine nu este neaparat un punct forte, paleta asigurata este suficienta pentru a face fata cu bine covirsitoarei majoritati a inregistrarilor pe care am avut ocazia sa le ascult in decursul timpului.
In conditiile de amplasare date, sistemul reuseste sa creeze chiar si in nearfield un soundstage bun, cu o adincime surprinzatoare (desigur, ar putea fi mai larg), dar trebuie spus ca nici plasat in conditii mai putin vitrege nu va excela in materie de latime a scenei sonore reproduse.
Rapiditatea este binisor peste medie, nu este insa cea mai forte trasatura a sistemului si probabil ca la acest capitol se poate ceva mai bine.
In schimb, daca este sa apreciem fluenta si muzicalitatea, cel putin in acceptiunea pe care o am eu asupra acestor termeni, aici avem un cistigator. Desi sistemul nu poate fi caracterizat cu precadere prin finete sau subtilitate, modul in care sunetele se leaga si curg este cuceritor. Este un sistem care poseda calitatea deosebit de apreciata de a "dispare" din scena lasind in locul sau o imagine sonora aproape materiala, complet detasata de configuratia si pozitia difuzoarelor din care provine.
Detaliile sint redate excelent in tot spectrul, sansele de a scapa o "floricica" prezenta in materialul sonor din incapacitatea sistemului de a urmari partitura sint practic nule. Redarea microdetaliilor este foarte buna, chiar excelenta atunci cind materialul sonor parcurs nu este foarte bogat in bas, caz in care prestatia ramine foarte buna, dar cu o anumita inchidere a sunetului, nu foarte puternica, dar observabila.
Nu este genul de sistem care te va face sa triezi CD-urile pe care le ai inainte de auditie, alegindu-le numai pe cele perfect inregistrate, ci te va lasa fara un discomfort prea mare sa invirti si muzica buna cu care soarta a fost mai putin darnica in materie de calitate a inregistrarii.
Prestatia timbrala este remarcabil de consecventa intr-o gama rezonabila de volume de auditie, este unul dintre putinele sisteme (dintre cele pe care le-am putut asculta de-a lungul timpului) care suna mai mult sau mai putin la fel (au acelasi timbru si acelasi comportament spectral) de la 40dB la 90dB.
Partea superioara a spectrului este redata in buna traditie englezeasca, inalte curate, exacte fara a fi agresive, pur si simplu frumoase - poate usor temperate uneori (surprinzator pentru un tweeter piston cu calota metalica), o prestatie care face ca sistemul sa nu provoace oboseala - chiar dupa auditii indelungate, placerea de a asculta ramine aceeasi iar perceptia detaliilor este la fel de proaspata si fara efort ca in primele minute.
Sistemul livreaza medii excelente, vibrante, reusind sa creeze o prezenta sonora tangibila, fara coloratii deosebite, un plus pentru redarea vocii. Prestatia pe medii este un punct forte care merita notat. Singura "umbra" in aceasta zona poate fi usoara influenta a portului refelex in low-mid, unde sunetul ar putea fi mai aerisit, mai deschis pe inregistrarile in care partea de jos a spectrului este mai incarcata.
Basul furnizat este bun dar fara sa coboare foarte mult in registrul grav, avind o extensie buna dar nu excelenta. De fapt, daca e sa gasesc puncte criticabile la acest sistem, ele se cam aduna in jurul extensiei in bas si controlului in aceasta zona a spectrului. Basul prezinta carente mici dar sesizabile in zona atacului - nu poate realiza la modul excelent senzatia de impact spectaculos in extremitatea low a spectrului sonor intilnita la alte incinte. Controlul basului este bun - dar nu excelent - pina in limita a ~40Hz, sub aceasta limita este mai degraba satisfacator. In cazul pozitionarii free-standing, prestatia se imbunatateste, fara a atinge totusi un nivel de control al basului pe care sa il putem numi excelent. Putem eventual incerca sa atribuim aceste limitari in extremitatea de jos a spectrului combinatiei dintre diametrul traductorilor folositi, tipului specific de filtrare mid/low ales, configuratiei acustice si litrajului incintelor, tuningului portului reflex si poate altor factori pe care i-am scapat aici din vedere.
Si probabil ca ascultatorul care doreste in primul rind "bas, mai mult bas, da' totusi, niste bas cind bagi ?", trebuie sa caute alte incinte.
Pe ansamblu, sistemul are un timbru aproape de neutru, poate foarte usor intunecat (pote ca altii ar zice "cald" in loc de "intunecat") la care nu pot decit sa subliniez inca odata remarcabila consecventa timbrala pe o gama foarte larga de nivele de auditie. Daca ar fi sa incerc sa descriu sunetul sistemului intr-o paradigma cunoscuta apropiatilor sunetului sintetizat, as spune ca
atacul este lung si nu se ridica in nivel pina la "capat de cursa" (ceea ce va afecta intr-o oarecare masura redarea impactului),
decay-ul este scurt dar bine racordat transformindu-se intr-un
sustain voluptuos, plin, rotund si curgator terminat printr-un
release care se opreste exact la limita incepind de la care l-as fi numit nehotarit. De aici si senzatia de "curgere" continua a sunetului, minunata si muzicala, cu afinitate sensibil mai mare pentru melodie decit pentru ritm. De fapt, imi aduc aminte ca un cunoscut scria mai demult pe un alt forum intr-o comparatie intre doua branduri clasice ale industriei audio britanice :
"If I were to use only one music-related word for each brand, then Meridian is Melody while Naim is Rhythm". Cit se poate de frumos si de adevarat.
Dar destul despre
sunet. Sa incerc sa mulez aprecierile de mai sus
pe muzica.
Sistemul si MuzicaRedarea inregistrarilor de muzica clasica este un capitol la care acest sistem presteaza peste media rezultata dintr-o cotare separata a aspectelor sonore individuale. Impresia persista pe o paleta larga de titluri si m-a facut deseori sa imi pun intrebari in legatura cu pretabilitatea sau afinitatea unor anumite sisteme pentru anumite genuri de muzica, chestiune de care nu am fost niciodata foarte convins.
Concertele pentru pian Nr. 3 si 4 ale lui
Beethoven vin sa ilustreze perfect aceasta simbioza - singurul repros la care ma pot gindi la o prima analiza fiind legat de redarea acelui impact de orcherstra (orchestra hit pentru amatorii de sunete sintetizate
) care lasa usor impresia ca nu e dus pina la capat.
Si pentru ca mai simt nevoia unui exemplu, permiteti-mi sa scriu aici despre emotia pe care o pot transmite cele trei cutii negre plecind de la muzica de pe dublul SACD Hybrid (editia RCA Red Seal)
"Messa da Requiem" (
Verdi) in interpretarea
Filarmonicii din Viena, o inregistrare pe care o pot oricind prezenta ca avocat de top al prestatiei sistemului descris aici - si asta in toata paleta de registre analizate.
Dialogul complex al unei trupe de jazz pornita pe drumul obisnuit dar vesnic diferit al improvizatiei poate fi redat cu aplomb si finete in acelasi timp - piesa oarecum atipica "Yellow Car III" de pe albumul
"Cafe Blue" al
Patriciei Barber (Mobile Fidelity - editia SACD Hybrid) ilustrind perfect performanta sistemului in reproducerea unori inregistrari excelente ale genului. In mod ciudat, cu toata libertatea excesiva pe alocuri a liniei melodice, aceasta bucata ma face sa caracterizez sistemul Meridian ca fiind deosebit de muzical.
Go figure why ... Redarea chitarii acustice este excelenta, transmitind neretinut forta si emotia inregistrarilor, dar si bogatia de microdetalii asociate atunci cind ele sint prezente pe CD.
Subtilitatea si poezia corzilor vibrante prezente pe piesa "Key To The Highway" (Big Bill Broonzy/Charles Segar) interpretata de
Josh Sklair (de pe albumul
"Josh" aparut la Vital - VTL) creaza practic un relief sonor aproape palpabil, imbogatit cu o prezentare exuberanta a microdetaliilor prezente atit in planul principal al instrumentului solo cit si in armonia acustica (cu un plus pentru realismul si spatialitatea partiturii de pian).
Adincimea imaginii sonore, spontaneitatea si microdetaliul, prezenta si veridicitatea sunetului de chitara minuita pasional pot fi apreciate si pe excelentul album
"New Dawn" scos de
Dominic Miller & Neil Stacey la Naim Records - cu o trimitere speciala la piesa "Shape Of My Heart" (Dominic Miller/Sting). Modul in care degetele se plimba pe corzi in cautarea pozitiei optime, mingierea grifului, schimbarea si modularea presiunii - tehnici care pun suflet in expresia instrumentului, toate acestea se "simt" cu o putere de sugestie aproape vizuala.
Am folosit de multe ori "Tin Pan Alley" -
Stevie Ray Vaughan and Double Trouble - de pe albumul
"Couldn't Stand The Weather" (Epic/Legacy) pentru a testa "sinceritatea" unui sitem audio. Piesa simpla, puternica, executata intr-un sincronism perfect de numai trei instrumente oferind din cind in cind suport vocii aspre dar expresive a lui
Stevie, nu lasa prea mult loc de intors echipamentelor si nici posibilitatea de a se ascunde dupa false pretexte. Detalii ca patinarea prizei pe grif, scirtitul pedalei tobei mari, bizaitul Marshall-ului, trebuie sa se strecoare nestingherite de basul electric profund care pe acest track coboara foarte jos, acolo unde nu poate fi urmarit cu usurinta de lantul de redare. Si l-am auzit coborind frumos, plin, poate cu un atac usor mascat, dar fara a ajunge in jona de foarte jos, acolo unde un sistem necrutator va reda snap-ul si bloom-ul ce fac parte din deliciile zonei care frizeaza 30Hz. In schimb finetea tremollourilor executate pianissimo pe Fender-ul '59 este absolut exemplara si complet neafectata de basul profund pe care se profileaza.
SRV,
Tommy Shannon si
Chris "Whipper" Layton sint de fiecare data invitatii mei in spatiul oarecum zgircit in care insa muzica lor prinde viata cu suficienta convingere si realism.
Bogatia timbrala a colaborarii dintre basul lui
Stanley Clarke si pianul lui
McCoy Tyner redata de pe track-ul 2 - "Once Upon A Time" al
albumului scos la TELARC impresioneaza placut si ilustreaza nota calda, foarte usor inchisa dar nu lipsita de spatialitate si precizie in care sistemul prezentat stie sa prezinte inregistrarile bune - o trasatura care permite auditii indelungate fara ca oboseala sa se instaleze.
Onestitatea sunetului de pian de pe piesa de tilu a albumului
"How My Heart Sings!" (Riverside, editia XRCD -
Bill Evans Trio) este incintatoare, oferind posibilitatea de a urmari dozajul apasarii clapelor si excelentele cascade arpegiate de
Evans intr-un legato bine controlat. Sunetul familiar al corzilor lovite se picteaza distinct peste fundalul contrabasului voluptuos, adinc, poate putin prea rotund pe alocuri, dialogul fiind dantelat pe tot parcursul povestii de lucrul neobosit al maturicii cu High-Hat-ul, prezentat cu multa precizie si detaliu, ostentativ, obsedant insa fara a deveni agresiv - chiar cu o umbra de nuanta sub nivelul de agresivitate care i-ar fi conferit un realism absolut.
Motian se materializeaza sonor nu foarte departe de ascultator, manevrind contratimpul in perpetua incercare de a ne surprinde si a ne vraji. Iar sistemul, mediu docil si apropiat de transparenta, lasa vraja sa ajunga la noi.
Mazurcile lui
Chopin in interpretarea lui
Artur Rubinstein ne ofera posibilitatea audierii pianului de concert solo intr-o redare corecta, poate putin vaduvita de detalii analitice, cu probleme minore in zona ecoului de cutie, partial si din vina inregistrarii, partial si din cauza unei foarte usoare tendinte a sistemului spre a "inchide" zona de medii joase.
Piesa "Here We Go Again" de pe albumul lui
Ray Charles -
"Genius Loves Company" (EMI, editia SACD Hybrid) ofera oportunitatea etalarii unui complet de clape oarecum calamburesc
Norah Jones la Pian si
Ray Charles la wurlitzer(!) si pian electric, secondati de Hammond B3-ul lui
Billy Preston. Modul in care acest mix cu adevarat cool (agrementat cu vocile absolut inconfundabile) este redat, poate explica atasamentul pe care risti sa il capeti in timp fata de sistemul prezentat aici, pur si simplu muzica se afla in camera, curgind fluent si expresiv, fara iti ofere ragazul sau motivul necesar unei analize a sunetului. Esti numai in prezenta muzicii, sistemul a disparut.
Tosca Mariei Callas (in prezentarea editiei dublu CD - EMI a operei lui
Puccini) ofera un prilej de a repeta o afirmatie anterioara - acest Meridian Digital Music System este indragostit de muzica clasica bine inregistrata - ceva ma face sa banuiesc ca urechi cu putere de decizie au "acordat fin" familia de echipamente pe frecventa acestui gen rafinat.
Pe clasicul "Amazing Grace" (
"You Light Up My Life" - CD, Curb Records), vocea
LeAnnei Rimes se materializeaza maiestuos si plina de emotie in mijlocul incaperii, lasindu-ne sa percepem prin expunerea absoluta oferita de o interpretare a capella cele mai mici detalii ale luptei pentru controlul sunetului. Chiar si cele mai fine respiratii, plescaitul disimulat al buzelor in pauza dintre doua fraze muzicale prelungi, nuante discrete si inflexiuni, toate reusesc sa ajunga la noi printre tranzitiile de registru si in ciuda fortei vocale care capata expresie pe accentele melodiei. Dinamica vocala este redata excelent, chiar daca dinamica nu este neaparat o trasatura definitorie a sistemului analizat.
"Security" (Stone/Greenberg/Pierre) de pe
"Mind, Body & Soul" scos la S-Curve Records de
Joss Stone poate ilustra modul in care poti fi facut sa bati involuntar cu piciorul ritmul unei melodii incercind sa urmaresti toba mare. Vocea este perfect redata in toata complexitatea ei, iar pasajul voce solo + background vocals + drums suna impresionant. Influenta basului rotund si amplu "exporta" pe alocuri usoare coloratii.
"Georgia Rain" de pe albumul
"Jasper County" scos de
Trisha Yearwood la MCA Nashville testeaza limitele dinamice ale sistemului in explozia muzicala cu care incepe refrenul. Vocea puternica si curata a
Trishei, sustinuta de un complement generos de voci de background, o trupa electrica si o orchestratie etalind o sectie elaborata de corzi, face ca sunetul sa se reverse amplu, sub protectia unui headroom corect care il lasa sa respire. Sistemul raspunde frumos si emotionant, chiar daca mi-a fost dat sa aud si prestatii mai dinamice.
Inregistrarile Live - in concert - pot sa-si gaseasca in micul sistem Meridian un partener minunat de expresie muzicala. Ambiante mai intime, cum ar fi cea capturata pe albumul
"Unplugged" al lui
Eric Clapton sint redate credibil, aducind artistul la numai citiva pasi in fata noastra si descriind cu destul realism tridimensionalitatea contextului sonor original.
Prestatiile preponderent acustice, chiar si in sali mari se bucura de o redare corecta si detaliata pe care as putea-o ilustra invocind albumul
"Alison Krauss + Union Station Live" (editie dublu SACD Hybrid), cu o nota speciala pentru bogatia de elemente acustice timbrale si de detaliu a prestatiei lui
Jerry Douglas la dobro - acest tip de performanta sonora angajanta pina la ostentativ poate face singur deliciul unei auditii.
Concertele rock dense, de arena, puternic amplificate, pot expune uneori limitarile sistemului - un exemplu ar fi albumul
Whitesnake -
"Live... In The Shadow Of The Blues" (dublu CD - editie limitata Steamhammer Europe) - unde bogatia de informatie in partea de jos a spectrului si nivelul la care aceasta se afla inregistrata pe CD pun uneori probleme in redarea cu claritatea obisnuita a celorlalte segmente ale spectrului. Astfel de inregistrari sint probabil cele in care sistemul se descurca mai greu decit media prestatiei sale. Aceasta apreciere nu vrea sa spuna ca prestatia este proasta, ci reflecta faptul ca exista alte configuratii care pot performa mai bine intr-un astfel de context.
Albumele de studio clasice ale muzicii rock au in sistemul Meridian un vector care le va permite sa fie ascultate cu reala placere in orice context de setare a volumului. Am invirtit deseori prieteni vechi ca
Eagles -
"Hotel California",
Dire Straits -
"Brothers In Arms",
Pink Floyd -
"The Dark Side Of The Moon" sau
ZZ Top -
"Afterburner" - si de fiecare data am fost alaturi de muzica favorita fara sa fiu o clipa nevoit sa ma gindesc la aspectele legate de redarea sunetului. Pentru mine, este mai mult decit ok.
In ConcluziePe vremea cind componentele trecute in revista aici se mai gaseau inca in oferta Meridian, un asemenea sistem putea fi procurat nou la un pret in jurul cifrei de 7000 EUR. Pret la care, evident, exista si oferte de automobile noi. Pret la care exista optiuni diverse si nu putine pentru realizarea aceleiasi functionalitati (sau aproape). Nu stiu daca este/a fost cea mai buna optiune la acest pret si la vremea respectiva. Dar in mod cert este o optiune de care sint foarte multumit dupa ceva vreme de ... convietuire.
Plusuri:
- Excelenta capacitate de a "umple si acoperi spatiul"
- Prestatie timbrala consecventa si de calitate pe o gama larga de valori ale nivelului de auditie
- Precizia si adincimea imaginii sonore
- Calitatea prestatiei acustice in general
- Prestatia in spatii dificile ca geometrie si acustica
- Usurinta de utilizare
- Calitatea realizarii
- Excelenta prestatie 96/24 a incintelor - posibilitati de extindere
- Calitatea - la modul general - a experientei de utilizator
Minusuri:
- Pretul pachetului
- Extensia basului ar putea fi mai buna
- Controlul basului lasa loc de mai bine
- Foarte usor smearing timbral in low-mid pe material muzical bogat in bas
- Nu prea te poti juca cu interconecturi ... hmm ... asta o fi un argument contra ?
- Sensibil la interferente elctromagnetice
- Mofturi ocazionale la discuri multi-layer
* * *
Daca doriti si aprecierea personala subiectiva si necenzurata a posesorului, atunci sa va spun ca in ultimii ani, acest sistem oarecum minimalist a reusit sa ma cucereasca - prin perceptia subiectiva a prestatiei sale audio, prin stil, look&feel, prin modul de interactie de zi cu zi, prin felul in care umple camera, prin obiceiul de a se insinua mereu in preajma mea cind sint in birou, indemnindu-ma sa mai pun un disc, prin aptitudinea de a sti sa dispara in peisaj atunci cind trebuie lasindu-ma alaturi de interpreti si mai ales prin emotiile pe care mi le trezeste muzica trecuta prin zerourile si unurile lui impersonale ...
Si poate astfel revenim la
intrebarea unui topic mai vechi - "Unde incepe High-End-ul ?". Probabil ca pe undeva pe aici, pe aproape, sau oricum, in zona. Pina ne lamurim, eu ma duc sa mai ascult niste muzica pe DSP-urile astea, High-End sau nu.
* * *
Fotografii ale sistemului prezentat... cu masca si fara masca
Inregistrarile muzicale folosite pe parcursul testuluiAici trisez un pic (de fapt, un pic mai mult). Impresiile descrise nu s-au format ca urmare a unei convietuiri de citeva zile cu sistemul audio povestit aici. Mai degraba ele rezulta ca o sedimentare a experientei acumulate vreme de aproape trei ani, in auditii mai mici sau mai mari, in miezul zilei sau la ore tirzii din noapte, mai atent sau mai preocupat de altceva - intr-un fel e o poveste ceva mai lunga. Din care eu retin in principal ca m-am atasat din ce in ce mai mult de modul in care aceste jucarii costisitoare imi deschid poarta catre muzica.
In contextul de mai sus, a trecut multa si felurita muzica prin 507 ca sa conduca la concluziile mentionate. Eu o sa mentionez ceea ce se gasea "pe masa de operatie" in momentul cind m-am apucat de scris, sesizind oarecum amuzat ca subconstientul m-a indemnat sa fortez prin prisma contextului o paleta muzicala mai larga ca de obicei din care au lipsit citiva "obisnuiti" de-ai casei pe care insa n-am uitat sa-i mentionez in text.
Caseta TehnicaSpecificatiile Producatorului:
Alte review-uri si teste pe net:
* * *
CrediteAcest review a fost scris in cursul lunii mai 2007 si publicat initial de autor online pe
forum.audiofil.ro.
(C) 2007 Audiofil.RO - toate drepturile rezervate.
Multumiri domnilor Kal Rubinson si George Mills pentru permisiunile acordate.
* * *
Alte configuratiiIn completarea review-ului as vrea sa prezint aici prin bunavointa si cu permisiunea lui George Mills - un alt pasionat al sunetului (localizat in SUA), pe care am placerea de a-l cunoaste virtual de pe alte forumuri de profil - un alt setup bazat pe DSP5000. George a decis cu ceva vreme in urma sa-si completeze hardware-ul ramas ca "surplus" de-a lungul timpului (ca rezultat al aproape permanentului proces de ...
upgrade ...) cu o pereche de DSP5000 in scopul realizarii unui al doilea sistem audio stereo.
Destinatia sistemului rezultat a fost determinata precis : asigurarea unei ambiante sonore cvasi-permanenta si de calitate in locuinta, cu o utilizare preponderent la nivele sonore mici/medii (depasind rareori 60-65dB). Desi sistemul a fost amplasat intr-o zona de circulatie cu deschideri ample, reuseste sa raspunda cu brio asteptarilor, si din ceea ce spune George, se bucura de un WAF excelent, ajutat de finitia
light cherry.
DSP5000-urile sint configurate pentru un sistem cu surse non-Meridian (intre cele 7 moduri de setup/configurare, exista unul care descrie ceea ce Meridian numeste tipul sistemului - o modalitate de a descrie functionalitatea dorita de la echipament si care include posibilitatea construirii unui sistem all-Meridian, sau mixt; numita "typing", aceasta este procedura de configurare pe care eu am uitat sa o aplic
atunci cind am incercat prima data sa conectez o placa de sunet cu iesire SPDIF ...).
Sursele sint adapostite in piesa centrala de mobilier si includ un CD Player NAD si o
interfata audio externa USB/MIDI Creative E-MU 0404 USB conectate permanent (coax, digital) la cele doua intrari digitale SPDIF ale incintei master. Reteaua Meridian Comms nu este folosita, numai incintele master si slave fiind conectate intre ele printr-un cablu S5.
Interfata E-MU este folosita pentru a conecta :
- in mod permanent, un receiver NAD (mai precis tunerul intern), utilizat exclusiv ca sursa radio. Receiverul este conectat analogic stereo la intrarea corespunzatoare E-MU - interfata asigurind si converisa A/D pentru transmitere prin SPDIF out la DSP5000.
- in mod ocazional, un laptop folosit ca music server pentru material lossless in format flac. Laptop-ul este conectat la interfata E-MU 0404 prin USB.
Incintele sint configurate in setup-ul "border" corespunzator pozitionarii cu spatele la un perete si foarte aproape de acesta. Din ceea ce povesteste, George este un utilizator foarte multumit
.
__________________________
© 2008, audiofil.ro
|
